Popas duhovnicesc: Duminica Tomii

Cazul apostolului Toma este unul destul de cunoscut, de obicei noi nu reținem sinceritatea lui în credință demonstrată pe parcursul uceniciei sale sau devotamentul său față de Mântuitorul Iisus Hristos, ci ne raportăm la el ca fiind acela care cere dovezi și excelează în necredință. De fapt s-a și încetățenit în vorbirea uzuală sintagma: ,,ești ca și Toma necredinciosul!” E adevărat că Toma nu fusese împreună cu ceilalți apostoli atunci când Mântuitorul li se arată după învierea Sa din morți, iar la aflarea veștii că Domnul se arătase celorlalți, el reacționează: ,,Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”(Ioan20,25) După 8 zile însă, Hristos li se arată din nou ucenicilor care erau adunați laolaltă, de data aceasta fiind de față și Toma. După adresarea mesajului de salut ,,pace vouă!” Mântuitorul se duce de-a dreptul la Toma spunându-i: ,,Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.”(Ioan20,27)
Îmi place să cred că duminica aceasta nu este numai duminica Tomii ci este mai degrabă duminica noastră sau a tuturor celor neîncrezători în învierea Domnului, e mijlocul palpabil prin care și noi suntem îndemnați ca prin mâna lui Toma, să ne încredințăm pe deplin de realitatea învierii. Mântuitorul Hristos vine la apostoli și în mod special la Toma cu un mesaj: pace vouă! E vorba de acea pace care s-a instaurat între om și Dumnezeu prin jertfa lui Hristos care a spălat pe cruce păcatele lumii întregi. Dumnezeu nu Și-a urât niciodată creația, dar păcatul are această meteahnă că ne separă pe noi de Dumnezeu. Prin moartea și învierea Fiului Său, Dumnezeu împacă lumea cu Sine și se instaurează această pace pe care o vestește Hristos, iar aceasta nu este o pace în înțeles juridic, ci e o pace de adâncă profunzime (Ioan 14,27) care merge până la înfierea noastră ca fii ai Celui Preaînalt.
Mesajul păcii este argumentat de către Hristos printr-o demonstrație practică a învierii Sale: ,,Adu degetul tău încoace…”, arătând astfel că realitatea învierii Sale, deschide certitudinea iertării păcatelor neamului omenesc oferindu-i și o altă perspectivă. Creștinismul se fundamentează sau are la baza sa, tocmai moartea și învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cine nu crede în acestea, nu crede nici în propria sa mântuire și reduce creștinismul, în cel mai bun caz, doar la un simplu cod de etică religioasă. Reacția Sf. Ap. Pavel în acest sens este destul de categorică, el zice: ,,că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”(I Tes.4,14) Cine crede în învierea lui Hristos, acela crede și în propria înviere, alminteri această credință nu are niciun rost.
Așadar Hristos Domnul vine în fața lui Toma cu un mesaj argumentat prin propriile cicatrici, dar îi lansează în același timp atât lui cât și nouă celor de azi o provocare: ,,nu fi necredincios ci credincios!” Aceasta este și a rămas peste veacuri o provocare la credință. De multe ori verbul a crede în paginile Sf. Scripturi este la imperativ, pentru că de foarte multe ori, Hristos înainte de a săvârși o minune întreba: Crezi?! Iar la sfârșitul activității Sale le spune ucenicilor: ,,Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.”(Marcu 16,15-16)
În fața acestor lucruri Toma se frânge, cade în genunchi și exclamă: ,,Domnul meu și Dumnezeul Meu!” Este un motiv în plus să credem că fiecare dintre noi dacă suntem săraci în credință putem îndrăzni în a o cere de la Dumnezeu: ,,Doamne sporește-ne credința!” E adevărat că noi nu avem șansa lui Toma de a-L vedea aievea pe Hristos, însă El ne spune că mai fericiți sunt cei ce n-au văzut dar cred. A crede în Dumnezeu fără argumente nu este un retard mintal și nici prostie(așa cum ar crede unii) ci este un act de curaj și de mărturisire. Dacă Hristos a venit la Toma cu mesajul păcii argumentat de rănile care-i certificau moartea și învierea provocându-l la credință, noi putem lua lucrurile invers: credința în învierea lui Hristos generează o stare de pace lăuntrică pe care nicio altă bucurie sau fericire lumească nu ți-o poate aduce.

Pr. Augustin Câmpean